Iubirea este fundamentul unei copilării lipsite de griji, iar la maturitate, copilul iubit devine la rândul lui un adult generos, responsabil și iubitor. Părinții își iubesc copiii, însă, de multe ori, copilul nu înțelege anumite comportamente ale părintelui (deși, poate, părintele este bine intenționat: “te cert acum, dar mai târziu în viață o să te ajute!”), și astfel cei mici pot să nu se simtă iubiți. Ulterior, pot apărea și relațiile tensionate între părinți și copii, probleme emoționale, și acest lucru se întâmplă pentru că părinții și copiii nu vorbesc același limbaj de iubire.
Tipuri de limbaje de iubire ale copilului
Fiecare copil, ca de altfel, fiecare adult, își exprimă și își receptează cel mai bine iubirea printr-un limbaj propriu. De aceea este foarte important ca părinții să descopere și să învețe principalul limbaj de iubire al copiilor lor, care poate fi unul din cele cinci:
- mângâierile fizice
- cuvintele de încurajare
- timpul acordat
- darurile
- serviciile
Aflând care este limbajul de iubire specific copilului dumneavoastră, îi veți transmite necondiționat sentimente de respect, afecțiune care vor avea o mare rezonanță în sufletul său. Atunci când copilul se simte iubit, nu numai că îi veți satisface cea mai profundă nevoie emoțională, dar va fi mult mai receptiv la îndrumările dumneavoastră ca părinți. Vorbindu-i copilului în limbajul lui de iubire, îi veți umple ”rezervorul emoțional” cu iubire. Când copilul se simte iubit este mai ușor de disciplinat și de format, decât atunci când simte că rezervorul său emoțional este apropape gol.
Exemplu: Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea – sentimentele de mânie ale copilului pot fi canalizate în mod pozitiv atunci când el percepe iubirea părintelui. Puțini părinți își dau seama că au răspunderea să-și învețe copiii să-și stăpânească mânia cu maturitate. Reușita se obține pornind de la iubire.
Iubirea necondiționată trebuie să fie NEcondiționată
Fiecare copil are un rezervor pentru iubire, un loc ce este puterea sa și de unde se poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei și adolescenței. E nevoie să umplem rezevorul emoțional cu o iubire necondiționată, care înseamnă iubirea totală care acceptă și confirmă existența copilului.
Orice ar face sau orice n-ar face, părinții tot îl iubesc.
Este greu de acceptat poate pentru părinți, dar acest rezervor emoțional nu se poate umple decât cu iubire necondiționată (chiar dacă mai face o trăsnaie, chiar dacă nu a luat premiul 1 sau nu este cel mai bun din clasă, chiar daca nu a câștigat la concursul de matematică sau nu știu ce premiu, copilul trebuie să se simtă iubit și acceptat de părinți).
Din păcate, părinții își afișează mult prea des iubirea în mod condiționat, care depinde de altceva decât de simpla existență a copilului pe lume.
Cum este iubirea condiționată?
Iubirea condiționată se bazează pe ceea ce face copilul și este asociată cu recompense în cazul în care s-au comportat sau au obținut rezultatele dorite de părinți.
În practică: Dacă îi iubim doar când ne fac pe plac și ne exprimăm iubirea față de ei doar în acele momente, ei nu se vor simți iubiți sincer.
Rezultat: Când simt iubirea condiționată, copiii dezvoltă o părere proastă despre sine, se simt nesiguri, practic nereușind să ajungă la acel comportament de autocontrol, care presupune o mai mare maturitate. Se vor simți neputincioși și vor considera că nu are rost să se străduiască, de vreme ce nu este niciodată de ajuns. Vor fi măcinați de nesiguranță, neliniște.
Pe de altă parte, dacă îi vom iubi sincer și necondiționat, arătându-le asta prin limbajele lor de iubire, ei se vor simți în largul lor și vor reuși să-și stăpânească neliniștea și comportamentul pe măsură ce încep să se maturizeze.
Cele cinci limbaje de iubire
1. Mângâierile fizice
Mângâierea fizică este limbajul de iubire cel mai simplu de folosit necondiționat, pentru că părinții n-au nevoie de ocazii speciale pentru a stabili o apropiere fizică. Limbajul mângâierilor nu se reduce doar la îmbrățișări și săruturi; chiar și când sunt ocupați, părinții pot să-și mângâie ușor copiii pe spate, pe umăr.
În practică: Mulți părinți își mângâie copii doar când este absolut necesar. Mai mult, la noi în țară, unii părinți mai au încă mentalitatea că un copil trebuie sărutat doar în somn. Astfel, în societatea în care trăim, în goana de zi cu zi, părinții nu-și mai mângâie suficient copiii.
Rețineți: Copiii noștri au mare nevoie de mângâieri încă din primii ani de viață. Din fericire, ținutul în brațe și strâsul la piept al sugarului este un gest aproape instinctiv pentru mame și, în cele mai multe culturi, tații își manifestă și ei din plin afecțiunea.
Pentru copiii care înțeleg mângâierea fizică ca și limbaj al iubirii, faptul că veți face acest gest cu ei va însemna o comunicare mai profundă a iubirii decât spunându-i ”te iubesc” sau printr-un dar sau prin faptul că petreceți mult timp cu ei. O îmbrațișare plină de tandrețe transmite iubire oricărui copil, dar o face mult mai accentuat pentru cei care au acest limbaj.
Așa NU: Dacă folosiți apropierea fizică pentru a vă manifesta mânia cu un copil care folosește ca limbaj de iubire mângâierea fizică, îl veți face să sufere și mai profund. O palmă peste față nu este bună pentru nici un copil, dar este dezastruoasă pentru cei care au drept limbaj al iubirii mângâierea fizică. Putem estima că la maturitate, un copil care a avut ca limbaj principal al iubirii mângâierile, dar a primit deseori palme ca să fie disciplinat, “în folosul său,bineînțeles”, nu va avea acea siguranță, acel curaj de a-și trăi viața și de a-și atinge potențialul.
2. Cuvinte de încurajare
Cuvintele de încurajare sunt foarte puternice în privința comunicării iubirii. Ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine și siguranței. Deși asemenea cuvinte se spun cu ușurință, ele se uită greu. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viață întreagă.
Pe de altă parte, vorbele tăioase care dovedesc diverse frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului și pot arunca îndoieli asupra capacităților sale.
Cuvintele au o eficiență maximă când se concentrează asupra unui anumit efort pe care îl face copilul.
Exemplu: Surprindeți copilul făcând ceva bun și apoi lăudați-l.
Puneți-vă această intrebare: Oare copiii mei primesc o călăuzire pozitivă și plină de afecțiune?
Notă: Este absolut esențial ca părinții și alți adulți importanți din viața copilului să-și ceară imediat scuze pentru remarcile prea aspre, prea critice sau cele negative.
3. Timpul acordat
“– Mami, hai să ne jucăm.
– Nu pot acum, fac mâncare.
– Mami, hai odată!
– Înțelege, te rog, vin mai târziu, am treabă.”
Este oare posibil să iubești un copil și să-ți faci și treaba? Bineînțeles.
Dacă mama i-ar fi acordat câteva minute de joacă înainte de a intra în bucătărie, probabil ca ar fi putut termina liniștită treaba.
Atunci când rezervorul de iubire al copilului este gol și poate fi umplut doar prin acordarea atenției, acest copil este în stare de aproape orice pentru a obținea ceea ce îi trebuie. Chiar dacă limbajul de iubire al copilului nu este timpul acordat, copiii au nevoie de atenție din partea părinților.
Mare parte din comportamentul nedorit al copiilor are la bază încercarea de a sta cât mai mult timp cu părinții. Timpul acordat nu înseamnă doar a desfășura o anumită activitate împreună, ci și a vă cunoaște bine copilul. Pe măsură ce veți petrece mai mult timp cu copiii, veți constata că reușiți în mod firesc să vorbiți despre tot ceea ce contează în viața lor.
Ce se întâmplă uneori: Este adevărat că în aceste vremuri, părinții au cariere profesionale, preocupări în sfera socială, astfel încât timpul petrecut cu copiii se reduce drastic până când ajunge să fie inexistent. Apoi în adolescență apar problemele, iar părinții se întreabă: “Ce se întâmplă cu copilul meu?”. Eventual încearcă să vorbească cu el, dar copilul va protesta: “Unde ai fost până acum?” De aceea este nevoie ca timpul petrecut împreună, chiar dacă este puțin, să fie de calitate.
Sfat: Cum copiii vor avea de învățat din discuții mai mult decât v-ați putea da seama, este extrem de important să vă petreceți timpul întreținând cu ei conversații sănătoase, indiferent de vârsta lor. Dacă vă limitați la discuțiile cu reproșuri (că nu a luat notă bună la lucrare, că a făcut nu știu ce lucru rău, etc.), copiii nu vor învăța niciodată care este valoarea unei atenții necondiționate.
Dacă timpul acordat este principalul limbaj de iubire al copilului, atunci puteți fi siguri de un lucru: fără o cantitate suficientă de timp acordat, copilul va avea frământări pline de griji, deoarece va crede că părinții nu-l iubesc.
4. Darurile
Chiar și cadourile cele mai neînsemnate devin simboluri ale iubirii. Și totuși, ca părinții să folosească acest limbaj al iubirii, copilul trebuie să simtă că lor chiar le pasă, că țin la el, de aceea trebuie folosite și celelalte limbaje alături de cel al darurilor.
Ce se întâmplă uneori: Uneori este tentant să vă copleșiți copiii cu cadouri ca și substitut pentru celelalte limbaje ale iubirii. Nu de puține ori auzim: “Ți-am oferit toate condițiile, ți-am luat tot ce ți-ai dorit, și uite nu ai fost în stare să iei bacul.” Din multe motive, părinții recurg la cadouri în loc să fie cu adevărat prezenți în viața copiilor lor.
Sfat: Alegeți un dar pe care copilul să și-l dorească sincer. Și nu uitați: nu toate darurile se cumpără de la magazin, puteți crea ceva dumneavoastră sau găsi diverse obiecte neobișnuite. Copiii al căror principal limbaj de iubire sunt darurile vor ști întotdeauna să le primească. Doresc să li se acorde atenție necondiționată în timp ce desfac cadoul, apreciază ambalajul, iar după ce deschid darul, sar în brațe sau vă vor mulțumi cu mult entuziasm.
5. Serviciile
Unii copii au ca principal limbaj de iubire serviciile. Chiar dacă nu este cazul copilului dumneavoastră, a fi părinte înseamnă să ai o vocație de persoană dispusă să facă diverse servicii. Din ziua în care veți afla că veți fi părinte, practic veți avea un serviciu cu normă întreagă, de minim 18 ani și rămâneți rezervă activă încă vreo câțiva ani după aceea. Iar serviciile ni se solicită din punct de vedere fizic și emoțional. De aceea, ca părinți trebuie să avem grijă de sănătatea noastră fizică și emoțională.
Prin oferirea serviciilor copiilor (ex. să-i reparăm bicicleta), nu urmărim neapărat să-i mulțumim, ci să facem ceea ce este mai bine pentru ei, adică umplerea rezervorului emoțional.
Sfat: Nu transformați serviciile într-o modalitate de a-i manevra pe copii. Scopul final al serviciilor făcute copiilor este de a-i ajuta să devină adulți maturi, capabili să ofere iubire prin intermediul serviciilor. Atunci când copiii cresc având în fața ochilor exemplul unor părinți care își servesc familia și pe cei din comunitate, vor învăța la rândul lor să îi ajute pe alții.
Din fire, copiii sunt egocentrici și nu ne putem aștepta să-i servească pe ceilalți fără nici o motivație egoistă. Va dura multă vreme până să fie în stare să ofere iubire prin gesturi simple, altruiste, să facă servicii cu compasiune și iubire adevărată. Dacă serviciile sunt principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră, ele vor avea o mai profundă forță de comunicare decât simplele cuvinte de iubire. Asta nu înseamnă că trebuie să vă repeziți să-i satisfaceți toate doleanțele, ci că ar trebui să fiți extrem de sensibil rugămințile copilului și să vă dați seama că reacția dumneavoastră va duce la umplerea rezervorului de iubire sau la golire alui.
Limbaje de iubire – Concluzii
Depistarea principalului limbaj de iubire al copilului poate fi de lungă durată, dar merită efortul. Atunci când vorbim cele cinci limbaje ale iubirii, în timp ce ne specializăm într-unul din ele, îi arătăm de fapt cum să iubească pe alții și că este nevoie să învețe să se exprime în limbajele de iubire ale celorlalți. Când copiii se simt cu adevărat iubiți, întregul lor univers pare mai luminos, se simt mai în siguranță și au mai multe șanse de a-și atinge potențialul în această lume!
Bibliografie: ”Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, Gary Chapman,Ross Campbell
